!-- Global site tag (gtag.js) - Google Analytics -->
Interviuri

Interviu cu Roxana Nacu – învățătoare din Bârlad

By 19/07/2020 No Comments

Pe Roxana Nacu o știm din tabăra pe care am organizat-o pentru copiii din clasa ei în 2018, dar apoi și în 2019. Este un cadru didactic pe care îl admirăm și de la care am avut multe de învățat. Am rugat-o să ne răspundă la câteva întrebări, care să vă inspire și ajute dacă sunteți indeciși în a alege o tabără potrivită pentru copilul vostru.

  1. De ce ți-ai ales această meserie? Ce îți place cel mai mult la ea?

Încă din copilărie am fost fascinată de această meserie. Modelele din jurul meu și-au pus amprenta asupra deciziei de a-mi urma visul (draga mea învățătoare, o parte dintre profesorii mei, cu care am avut o relație deosebită elev-profesor, mama prietenei mele din copilărie – învățătoare fiind). Am simțit că am o chemare spre domeniul educațional și tot ceea ce înseamnă această latură a societății.

            Dragostea pentru copii reprezintă principala sursă de inspirație și temelia vocației de dascăl. „Să ții în palmă sufletul unui copil este, cu siguranță un privilegiu. Să fii important în viața unui copil este, poate, un dar divin” spunea Jean Jacques Rousseau. Iubesc foarte mult copiii și îmi place să mă aflu în mijlocul lor, să „ne conectăm” intelectual și sufletește pentru a-i ajuta să se dezvolte armonios, să devină „oameni mari”.

            Ador atmosfera și conexiunea care se creează între mine și copii atunci când suntem la ore, energia creată atunci când reușesc să pătrund în lumea lor și să îi port lin pe tărâmul cunoașterii, privindu-i în ochi și simțind că le place. Feedbackul oferit direct de copii în timpul activităților desfășurate mă fac să mă simt împlinită profesional. Bucuria din ochii lor, satisfacția lucrului bine făcut, lacrimile de bucurie ale copiilor în urma reușitelor lor, sunt daruri de preț. La acestea se  adaugă mesajele lor transmise verbal sau scris. Feedbackul părinților este deosebit de important, de asemenea. Copii fericiți, părinți mulțumiți! Atunci simt că misiunea mea e îndeplinită și mă motivează să continui, să caut noi strategii de a-i captiva cu activități cât mai interesante, creative și eficiente.

  1. De ce le-ai recomanda părinților să-și lase copiii în tabere?

Este de știut faptul că, pentru o dezvoltare armonioasă fizică și intelectuală, toți copiii au nevoie de activități care să le ofere prilejul de a se exprima și manifesta liber, în funcție de abilitățile sau preferințele lor. Activitățile extrașcolare/exracurriculare, îi antrenează pe copii în altfel de acțiuni, menite să iasă din rutina orarului școlar.

            Părinții trebuie să se gândească foarte bine la beneficiile aduse de activitățile outdoor în viața copiilor lor.

Excursiile și taberele sunt mijloace foarte importante de recreere, de socializare, de explorare a unor zone turistice, dar și de organizare eficientă a timpului liber prin jocuri sportive distractive sau prin diferite ateliere de lucru atractive pentru copii.

  1. Cum ajută taberele la dezvoltarea copiilor?

Programul taberelor și activităţile desfăşurate de copii sub îndrumarea organizatorilor, au un rol important în dezvoltarea armonioasă a copiilor din mai multe puncte de vedere. În plan emoțional, taberele au rolul de a-i ajuta să aibă încredere în ei atunci când nu sunt în preajma familiei (părinți, bunici), să comunice și să interacţioneze cu alţi copii, să ia singuri decizii, să-şi dezvolte creativitatea, să se joace învăţând lucruri noi, să exploreze natura, să-şi descopere alte pasiuni.

Din punct de vedere practic-aplicativ copilul experimentează noi locații/activități, învață să împartă camera cu alți copii (nu cu frați sau surori), să servească mesele în grupuri de copii, să își învingă diferite temeri/ fobii (teama de insecte, de întuneric, de spații închise ș.a.). În același timp, copiii învață  să adopte un stil de viață sănătos prin sport și expediții în natură, să își gestioneze banii de buzunar cât mai bine, să gestioneze timpul petrecut în vacanță respectând un altfel de program.

  1. Care este cea mai frumoasă amintire alături de elevii tăi și de ce?

Sunt foarte multe amintiri frumoase și diferite, adunate în „cutia mea cu amintiri”. Îmi este destul de greu să o scot la iveală pe „cea mai…” din multitudinea lor. În domeniul meu de activitate, amintirile frumoase sunt nenumărate. Emoții puternice și sentimente înălțătoare am trăit de foarte multe ori atât în timpul orelor de curs, la clasă, cât și în timpul activităților educative, extrașcolare (proiecte educative, concursuri școlare, serbări, festivaluri, spectacole, călătorii ș.a.), la fiecare început sau final de an școlar, nu mai spun ce nostalgii mă încearcă amintindu-mi despărțirile de copii, la finalul clasei a IV-a. Atașamentul față de copii, familia de la școală cum spun adesea, este puternic. Zi de zi (în timpul anului școlar) sunt cu copiii, cresc sub ochii mei. Fiecare generație de elevi îmi trezește amintiri de neuitat. Cred că voi scrie o carte despre toate acestea.

Voi face o incursiune în timp și voi da refresh unor amintiri neobișnuite, alături de elevii mei. Cu mulți ani în urmă, într-o iarnă de vis, cum găsești în lirica lui Vasile Alecsandri, am petrecut altfel o zi de curs. Am „aruncat” un pic cărțile și m-am dus cu copiii la săniuș. Zăpada era numai bună „de săniat” și pârtia de la marginea satului era grozavă. Ne-am distrat de minune în zăpadă, cu săniile. M-am simțit din nou copil. Către final, am avut parte de o surpriză. Un băiețel a adus calul său din gospodărie. „Cu teamă” am urcat pe cal (în condițiile în care nu mai urcasem până atunci decât pe vreun poney… în copilărie). Cu ajutorul copiilor m-am plimbat călare prin zăpadă, cu un alai de copii în jurul meu, zburdând toți de bucurie… Ce amintire!

Vă aduc acum spre trecutul apropiat, dezvăluind o amintire din perioada de predare online. Am trăit noi experiențe profesionale, inedite. Din proaspetele amintiri, voi destăinui una, aparent simplă. O mămică (ce s-a  aflat lângă fetița ei în timpul orelor online, în… backstage) mi-a mărturisit că în întâlnirile noastre virtuale, pe Zoom Meeting, de dorul meu, fetița ei mă mângâia pe obraz (adică imaginea mea de pe laptop). Atât de mult își dorea să ne revedem, să ne strângem în brațe! E un gest mic cu rezonanță puternică în plan emoțional și pentru micuța mea elevă și pentru mine. Ce impact a avut izolarea!

  1. Cum reușești să treci peste provocările pe care le întâmpini în meseria ta? Ce te motivează?

În cei 23 de ani petrecuți la catedră am avut parte de multe provocări. Schimbările „în avalanșă” din sistemul nostru educațional au fost solicitante. Este o provocare să știi să îți menții echilibrul în învățământ, să faci față cu profesionalism schimbărilor, să fii deschis spre nou, să înveți permanent și să te dezvolți, pentru a le fi de folos cu adevărat copiilor, noilor generații.

   Motivația mea de a face mereu față schimbărilor își are rădăcinile în pasiunea pentru meseria mea. Voi aduce în prim plan un exemplu „proaspăt”. Anul 2020, anul schimbărilor majore și al provocărilor, ne-a adus pe toți în fața unor situații neașteptate. De pe data de 12 martie, am ieșit din spațiul real al școlii (forțați de pandemie) și toată activitatea noastră s-a mutat în plan virtual, la #Școala_de _acasă. Am fost nevoiți să schimbăm direcția, să ne adaptăm destul de repede unei situații noi. Voi spune lucrurile din perspectiva mea. În primele zile am căutat modalități cât mai eficiente de a ține legătura cu copiii și familiile lor, de a continua procesul educațional. Îmi spuneam: „Nu pot să mă opresc, copiii au nevoie de mine. Trebuie să știe că sunt alături de ei în continuare, orice s-ar întâmpla! Să zicem că suntem la mijlocul traseului pe o scară care se clatină din cauza unui pericol. Ce facem? Coborâm, staționăm sau urcăm, ca să ajungem unde ne-am propus?” Și am continuat zi de zi, cu entuziasm, descoperind  noi strategii și noi mijloace de lucru pe platformele educaționale. Cele mai frumoase reîntâlniri cu copiii au fost pe Zoom Meeting. Aceste întâlniri virtuale au mai stins un pic din dorul de a fi împreună în clasă sau în alte locuri preferate de noi pentru a face activități interesante.

            Ce m-a motivat să fac față acestei provocări? Responsabilitatea și deosebita plăcere de a lucra cu copiii, de a le simți „strălucirea” sufletelor și evoluția în plan intelectual. Meseria mea, pasiunea mea!

  1. Ai fost deja într-o tabără KaleodisCopil pentru copii. Cum a fost tabăra KaleidosCopil pentru tine și elevii tăi?

Am fost în două tabere KaleidosCopil (2018 și 2019). În prima tabără, din vara anului 2018, am împărtășit noua experiență alături de draga mea colegă Nela Ganea, căreia îi mulțumesc! În anul școlar următor, numărul copiilor care au solicitat participarea în tabără a crescut considerabil, de aceea am plecat separat în tabără (aceeași tabără, același program, dar în perioade diferite).

          Cele două tabere KaleidosCopil au făcut posibilă colaborarea cu echipa PlaYouth. Am avut șansa să cunosc patru profesioniste minunate: Ana Stănescu,  Ana Maria Mîndruță, Gabriela-Andreea Manda și Alecsandra Ecard. Nici nu contează ordinea numelor, pe locul I le-aș situa pe fiecare în parte, deoarece fiecare are calități care le conferă unicitate, și totodată abilități comune care le fac să fie o echipă foarte bine sudată: iubesc copiii și știu să ajungă la inimile lor, organizează o diversitate de activități distractive, dovedesc implicare, profesionalism, empatie, creativitate, spontaneitate. Sunt iubitoare de artă, de frumos și știu să ajute copiii pentru a deveni „mici aventurieri”. Am petrecut alături de această echipă timp de calitate, am împărtășit gânduri, idei și am învățat din activitățile lor. Cele două tabere m-au dezvoltat profesional prin acest schimb de experiență.

Leave a Reply